Radio crestin Filadelfia

Radio Filadelfia

Sam Parnia – omul care invie mortii

Ati auzit de Sam Parnia, medicul britanic care pretinde ca invie mortii? A devenit o celebritate mondiala in urma publicarii in 2013 a cartii lui, The Lazarus Effect: The Science that is Erasing the Boundaries Between Life and Death (“Efectul Lazar: Stiinta care elimina granitele intre viata si moarte”). Cartea e fascinanta, si lecturarea ei usoara. In cele 292 de pagini ale ei, cartea descrie ultimele descoperiri in domeniul reanimarii. Invatam din ea ca in ultimele decade, progresul tehnologic in domeniul reanimarii a fost atit de mare, incit, afirma Parnia, se poate vorbi de o adevarata inviere a mortilor.

De fapt, el descrie cazuri ale multor pacienti, ai lui si ai altor medici, care au fost “morti” vreme de ore in sir, ori chiar si de zeci de ore, dar care au fost readusi la viata. Acest lucru ii da lui Parnia si colegilor lui de bresala confidenta ca omenirea se afla la pragul unei epoci cu totul nemaiintilnite in istoria ei: moartea nu e ireversibila ci reversibila. Ramine ca in viitor medicii si oamenii de stiinta sa perfectioneze tehnologia medicala sa poata readuce la viata mortii atita timp cit exista posibilitatea de a transmite oxigen creierului. 

Teoria lui Parnia e simpla. Moartea se produce atunci cind creierul nu mai este alimentat cu oxigen. Oxigenul, la rindul lui, este transmis creierului prin singe, care la rindul lui este pompat in tot trupul de inima. Cind inima inceteaza sa mai bata inseamna ca singele nu mai circula, singele nu mai ajunge la creier, creierul e lipsit de oxigen, inceteaza sa mai functioneze, iar celulele incep sa moara. Tehnica moderna ajuta la inversiunea acestui proces. De fapt, in 2012 cind Parnia era medic la  un spital din New York, o treime din pacientii declarati morti au fost readusi la viata de Parnia si echipa lui de asistenti cu ajutorul tehnologiei medicale moderne. 

The Lazarus Effect, insa, nu e un manual de medicina. Pe linga aspectele tehnice ale procesului incetinirii vietii si al mortii, ea discuta, in citeva capitole, un subiect cu care totii ne vom confrunta mai devreme ori mai tarziu: mortea. Ne constrange, intrun fel, sa regindim moartea si intelesul ei. Ori, cel putin, acesta e obiectivul lui Parnia. Interesant pentru un crestin, insa, este concluzia stiintifica cvasi-unanima a inceputului Mileniului III: exista viata dupa moarte. Da, ati citit corect: tot mai multi medici, printre care Parnia pare a fi cel mai vocifer, cred si afirma ca exista viata dupa moarte. Cit de lunga este aceasta “viata dupa moarte”? Pentru moment, dupa Parnia, longevitatea ei corespunde numarului de ore ori de zile cind pacientul e mort inainte de a fi readus la viata. 

Pentru un crestin ori persoana religioasa care crede in viata dupa moarte, mijlocul cartii lui Parnia e cel mai fascinant. Prima parte a cartii discuta aspectele tehnice ale procesului de reanimare, iar restul aspectele etice, teologice, si filosofice ale mortii. Printre altele, Parnia intreaba daca nu cumva persoanele religioase au fost pe nedrept marginalizate de oamenii de stiinta care secole la rind i-au ridiculizat afirmind ca nu exista viata dupa moarte. E clar ca viata dupa moarte nu mai e un mit, nici o legenda, ci o realitate, iar subiectul acesta incepe sa preocupe un numar tot mai mare de oameni de stiinta si cercetatori.

 

Intrebari fascinante 

Intrebarile propuse in The Lazarus Effect sunt cu totul fascinante, mai ales pentru un om al credintei. Cum e sa treci dincolo de moarte? Ce se intimpla imediat dupa moarte dar inainte ca celulele sa fie vatamate ireversibil sa nu mai poata sustine viata? Daca am putea trece dincolo de acest stadiu, ce am putea spune celor din jurul nostru despre experientele noastre, si ce ar gandi ei despre noi? Ne-ar crede ei oare? (Capitolul 6) 

Parnia isi argumenteaza teza cu probe medicale care parvin din toata lumea. Mii de oameni care au fost reanimati descriu cu lux de amanunte ce au vazut si auzit dincolo de moarte. (“People have now regularly died, come back to life, and told us what they have experienced in that early period of death”.) (“Oameni care au murit s-au reintors la viata si ne-au spus experientele lor in perioada de inceput a mortii”) Astfel de expriente au inceput sa fie documentate de medici in anii 70, ele fiind atunci numite “near-death expertiences”, adica “experiente aproape de moarte”. Pe parcursul carierei lui, Parnia a documentat experientele a peste 500 de pacienti “morti” care au revenit la viata. 

Experienta multora dintre ei a fost un sentiment al pacii, fericirii si al multumirii de nu mai fi in dureri. Multi descriu o trecere cu o viteza uimitoare printr-un tunel de lumina, fiind asteptati la capatul tunelului de o fiinta luminoasa care ii primeste cu bratele deschise. Altii descriu fiind acompaniati de fiinte in alb care ii conduc prin tunelul de lumina si care le spun sa nu le fie teama. Altii descriu ca se intilnesc cu cei dragi din familiile lor care au murit inaintea lor. Altii descriu niste panorame de o frumusete ireala, de nedescris, un cer senin, o muzica suava si placuta pe care nu au mai auzit-o niciodata. Altii isi revad viata, si li se puncteaza fiecare lucru rau pe care l-au facut in viata. Unii descriu ca au simtit ca s-au dezlipit de trupul omenesc, au devenit usori si au zburat. Altii descriu ca au fost imbracati in haine noi, albe, ori ca au vazut o multime mare de oameni imbracati in haine noi, albe. Altele descriu ca se simteau atrase catre o lumina puternica aflata la capatul unui tunel. Unele persoane descriu fiinta de la capatul tunelului ca fiind Dumnezeu ori Hristos, o “fiinta desavarsita”, plina de compasiune, dragoste si mila. Altii vad la capatul tunelului alte fiinte umane imbracate in alb care le fac cu mina si ii chiama spre ei. Unele femei readuse in viata spun ca s-au intilnit cu copiii lor nenascuti care au decedat din cauza unui avort spontan. 

Multi dintre acesti oameni spun ca au fost “trimisi” inapoi de Fiinta Desavarsita ca sa-si ingrijasca familia ramasa in urma. Altii spun ca au cerut “Fiintei Desavarsite” sa-i lase sa se reintoarca in viata sa-i ingrijasca pe cei dragi. Unul dintre pacientii lui Parnia chiar afirma “I was moved forward and eventually met the great God … a beautiful experience and I can only say that I fully understand why St. Paul so wished to be with him.” (“Am fost propulsat inainte si l-am intilnit pe marele Dumnezeu … o experienta frumoasa, si pot acuma spune ca inteleg pe deplin de ce Sfantul Apostol Pavel a vrut sa fie cu El”.) 

Viata acestor oamenii, odata readusi la viata, e schimbata radical: toti doresc sa se puna in slujba semenilor lor. Altii sunt deprimati vazind cum s-au comportat de rau cu semenii lor cind erau in viata, si la reintoarcere isi propun sa duca o viata exemplara. Simt ca li se acorda inca o sansa sa-si trateze semenii cu bunatate. 

Expereiente similare si pozitive le-au avut si copiii. Spunea un copil lui Parnia: “When you die, it is not the end … a lady came to me … there were also many others, who were getting new clothes …” (“Cind mori nu e sfarsitul … o doamna a venit la mine .. erau multi altii care primeau haine noi …”) In cazul acestui copil, “doamna” pe care o vazuse a fost bunica lui care murise inaintea lui si pe care o cunoscuse doar din poze. (Pp 136-137) 

 

Date statistice 

Dupa anul 2000 au fost publicate cinci (5) studii privind experientele oamenilor trecuti in moarte dar reveniti la viata. Doar 10% pina la 20% dintre aceste persoane isi amintesc ce au vazut. De ce nu si restul de 80% pina la 90% intreaba Parnia si colegii lui de breasla? (Pagina 173) Nu stiu.

O alta intrebare este de ce, pe de alta parte, unele fiinte umane care sunt resuscitate descriu experiente incredibil de terifiante. Experiente negative sunt descrise, spune Parnia, de cei care au incercat sa se sinucida. Ei descriu niste evenimente traumatice si pline de durere. (“The exceptions in my experience were the people who had attempted suicide. In those cases, people who survived described some very unpleasant traumatic and painful experiences …”) (Pagina 138) O alta categorie sunt oamenii readusi in viata care descriu experiente cu demoni, locuri intunecoase, fiinte nocturne, tortuta si alte sentimente neplacute. (Pagina 151) Nici Parnia nici colegii lui de breasla nu pot explica la nivel stiintific diferenta intre experientele pozitive ale unora si experientele negative alte altora. Pentru un crestin, insa, explicatia e categorica: exista o gheena si  exista un rai. Experientele descrise de Parnia si medicii cu care colaboreaza corespund convingerilor religioase traditionale. Ele le confirma, nu le infirma. 

 

Dar stiinta? 

Stiinta inca nu poate explica satisfacator experienta oamenilor reanimati. Unii oameni de stiinta le-au clasificat ca fiind halucinatii, o explicatie care astazi nu mai este luata in serios. Dimpotriva,  zice Parnia, oamenii care au avut aceste experiente sunt lucizi, in plinatatea facultatilor lor mintale. E evident, adauga Parnia, ca fiinta umana are suflet, o dimensiune diferita de creer, minte ori constiinta. Provocarea pentru oamenii de stiinta de acum inainte este sa identifice si sa definesca sufletul si sa afle locul in fizicul uman unde el slasluieste. Pentru a elucida aceasta intrebare Parnia sugereaza oamenilor de stiinta sa ia in considerare atit discutiile teologice privind sufletul, cit si “invataturile dobindite prin revelatie” privind sufletul omului. Ca sa intelegi moarte, zice Parnia, trebuie sa intelegi “sufletul”. (“Today it is becoming much more difficult to define or understand death without considering a person’s consciousness or soul”.) (Pagina 175) 

Exista, deci, concluzioneaza Parnia, viata dupa moarte, adica vesnicie. Moartea e tranzitia de la viata in trup la o existenta fara trup, in una din cele doua categorii de experiente descrise mai sus, una pozitiva si una negativa. 

Pentru persoanele religioase cartea lui Parnia nu aduce nimic nou. Ele cred, si au crezut de mii de ani, in existenta sufletului, a supravietuirii lui si a vietii vesnice. Solomon, de fapt, spune ca Dumnezeu a pus in om “gandul vesniciei”. (Eclesiatul 3:11 “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”.) Ce e relevant si incurajator, insa, pentru cei care cred, este ca Parnia, stiinta si tot mai multi colegi ai lui de profesie confirma ceea ce noi acceptam prin revelatie si din invataturile Scripturii – imortalitatea sufletului si viata vesnica. 

AFR va recomanda: In aprilie 2013 ziarul britanic The Guardian a publicat un articol lung despre cartea si cariera lui Parnia. Il puteti citi aici: http://www.guardian.co.uk/society/2013/apr/06/sam-parnia-resurrection-lazarus-effect

 

Sursa: Alianta Familiilor din Romania