Scrisoare deschisa Excelentei Sale, doamnei ambasador a Norvegiei, Tove Bruvik Westberg Bodnariu

Excelenţa Voastră, cu ocazia aceasta vă reamintim o situaţie concretă din Norvegia, unde sunt implicaţi şi români. Familia Bodnariu, care are cinci copii, trăieşte de câtăva vreme un coşmar. Totul a plecat de la un denunţ pe care directoarea şcolii fetelor mai mari l-a făcut la autoritate ca să-şi exprime îngrijorarea că fetele spun că sunt disciplinate acasă, că vorbesc şi cântă provocator prin şcoală cântece creştine, că nu vor să se supună şcolii, dar că sunt creative şi inteligente, au părinţi creştini, foarte creştini, bunica are o credinţă puternică în faptul că Dumnezeu pedepseşte păcatul şi aceasta creează un puternic handicap pentru copii.

Directoarea mai spunea că fetele învaţă bine, că nu crede că sunt abuzate fizic acasă, dar ar vrea ca părinţii să fie “ajutaţi” şi îndrumaţi în creşterea copiilor. Marius şi Ruth Bodnariu sunt părinţi responsabili care îi iubesc pe toţi cei cinci copii. Cu toate acestea, Barnevernet a venit şi, fără drept de apel, le-a luat pe fete de la şcoală, iar părinţii nu le-au mai văzut de atunci. Li s-a spus că fetelor nu le e dor de ei, le-au spus fetelor că părinţilor nu le e dor de ele; au venit şi au luat şi bebeluşul de la sânul mamei fiindcă este un pericol pentru societate, iar acum au voie să-l vadă doar câteva ore pe zi. Doamna ambasador, ştiu că aţi fost înştiinţată de acest abuz făcut de statul norvegian. Vă rugăm să transmiteţi faptul că o comunitate creştină care creşte mereu susţine ca aceşti copii să fie redaţi familiei bune şi echilibrate în care au crescut. Adică faptul că nişte fetiţe cântă “Amazing Grace” la şcoală este un “creştinism radical abuziv”, iar faptul că Barnevernet răpeşte copiii dintr-o familie fericită este corect, din perspectiva statului dumneavoastră! Ceea ce nu înţelege familia Marius şi Ruth Bodnariu este de ce li s-au luat copiii fără să li se spună, în prealabil, că fac ceva greşit şi de ce sunt trataţi ca nişte criminali sau părinţi denaturaţi. De ce li se refuză dreptul parental, de ce acest drept nu ar trebui să prevaleze în faţa oricărui drept pe care şi-l arogă statul? Multe întrebări sunt fără răspuns. Norvegia se pare că are o lege inumană şi care este pusă în aplicare de nişte oameni fără inimi care doresc să-şi testeze cunoştinţele de psihologie învăţate în şcoală. Vă rugăm să interveniţi urgent, Excelenţa Voastră! Nu cred că suntem într-o junglă în care cel mai tare câştigă. Suntem într-o Europă în care, cel puţin declarativ, se respectă libertatea religioasă, libertatea de exprimare. Sau să o luăm puţin altfel… Nu aţi primit nicio disciplinare din partea părinţilor dumneavoastră niciodată? Nu cred că aţi fi ajuns la nivelul la care sunteţi din punct de vedere profesional prin atitudinea dumneavoastră personală, necizelată de părinţi şi de profesori. Pentru că fiecare dintre noi, Excelenţa Voastră, avem nevoie de corijare. De disciplinare. Altfel, multe buruieni îşi fac simţită prezenţa în grădina noastră. Nu înseamnă că susţinem bătaia sau abuzul fizic, ci doar că avem o responsabilitate asupra copiilor noştri şi nu le îngăduim orice, chiar dacă s-ar da cu fundul de pământ prin magazine. Tare mă tem că societatea care se formează acum, în care drepturile copilului sunt mai mari decât ale părintelui, va duce lumea la ruină. Faceţi, vă rugăm, acum, în prag de Sărbători, cel mai mare cadou acestei familii. Redaţi-i demnitatea!

http://www.ziarulring.ro/stiri/editorial/269060/2015/-Frontal-Scrisoare-deschisa-Excelentei-Sale-domnului-ambasador-al-Norvegiei-Tove-Bruvik-Westberg-

Asteptam parerea ta aici!

Radio Filadelfia FiladelfiaRadio

https://t.co/ZhCt8nDKkh

04 Dec