Rar mi-a fost dat să văd mai multă aroganță, răutate și sarcasm decât la două doamne din presa românească. Fără pic de inimă, doamnele Sabina Fati (în România Liberă) și doamna Ioana Ene Dogioiu (în articolul „Țara lui eu te-am făcut, eu te omor”, pe Ziare.com), incită la ură confesională, calomniază familia Bodnariu și apără sistemul nazist al Barnevernetului. Dacă mi-ar fi spus cineva că există femei care nu înțeleg durerea unei mame, căreia un stat național-socialist, i-a rapit copiii, inclusiv un sugar de trei luni, nu aș fi crezut. Citindu-le pe cele două doamne (mame sau nu, nu știu), am realizat ce monstruozități poate face mișcarea feministă din femeile create de Dumnezeu să fie gingașe, iubitoare și frumoase. Redau mai jos un răspuns lăsat doamnei Dogioiu pe pagina de facebook ziare.com:
„Stimată doamnă ați pierdut o bună ocazie sa taceti! Eu sunt crescut in generația lui „eu te-am facut, eu te omor” (sigur intotdeauna am apreciat limbajul metaforic al mamei mele dragi), dar cand ma gandesc la mama mea, spun cu lacrimi de dor „o mama dulce mama din negura de vremi, din freamatul de frunze la tine tu mă chemi.” Sper ca nu aveti vreun computer in loc de inima, atunci cand scrieti, pentru ca imi vine greu sa cred ca o doamna ar putea fi atat de rece si sarcastica. Da, pe domnii Parvulesu si Guran, artisti in arta manipularii, incerc sa-i inteleg…sunt barbati si au o scuza pentru indecenta.
Dar sa auzi o femeie vorbind cu ironie despre drama unei familii e prea mult. Eu nu va cunosc, habar nu am daca sunteti mama, daca ati alaptat la san vreodata, dar sunteti femeie, iar in intelegerea mea, de roman romantic, femeie insemna: gratie, gingasie, delicatete, mangaiere. Din ceea ce scrieti dumneavoastra se intrevede aroganta, plinatate de sine si chiar rautate. Sfanta Scriptura spune ca:”din prinosul inimii vorbeste gura”, iar din ceea ce scrieti dumneavoastra se observa o inima plina de orice altceva, dar nu de empatie pentru cineva care traverseaza o drama. Si inca ceva, cand evidentele cu privire la „perfectiunea sistemului norvegian” sunt atat de clare, ce anume va motiveaza sa inegriti natiunea romana si sa ridicati in slavi Norvegia? Era sa uit, cum se numeste atacarea subtila, dar evidenta, a unui cult religios minoritar si aruncarea unui stigmat asupra acestuia? Nu cumva discriminare? Sau doar cand crestinii vorbesc imotriva paradelor gay e discriminare? Daca cineva se da cu fundul de pamant, are cumva vreo relevanta ce religie are? Intotdeauna am citit cu atentie analizele dumneavoastra, chiar si cand am sesizat ca fortati nota, mizand pe independenta dumneavoastra jurnalistica.
Acum m-am convins, faceti parte din acei formatori de opinie cu dubla comanda, iar asta se vede cand interesele va sunt afectate…sau interesele sponsorilor. Ma incanta totusi reactiile dumneavoastra si a altor admiratori ai „democratiei” norvegiene, e semn ca undeva demersurile noastre au produs efecte. Nu fac parte din Cultul care „s-a dat cu fundul de pamant”, nu am auzit in viata mea de Ruth si Marius Bodnariu, până la momentul când statul norvegian le-a rapit copiii, dar sunt crestin si tata de patru baieti. In plus, sunt roman si uitandu-ma, inclusiv in oglinda norvegiana, nu am motive sa ma rusinez. Dumneavoastra aveti???”