Relevanța Creștinismului în epoca COVID-19

Este Marx relevant zilelor noastre? Dar discipolii lui? Dar Nietzsche și discipolii lui? Dar Darwin și discipolii lui? Dar Iluminismul și „fii și fiicele Iluminismului”?
Dar Hristos?

Dacă s-ar anunța că într-o zi anume, săptămâna viitoare, Marx ar fi programat să țină o prelegere, și că tot în aceeași zi Hristos ar veni la o întâlnire cu oamenii, câți ar merge să-l vadă ori să-l asculte pe Marx, și câți pe Hristos? Întrebarea aceasta reliefează doua fundamente diferite pe care oamenii și civilizațiile își clădesc viața: unul material și unul spiritual. Primul se clatină, dar cel din urmă nu se clatină niciodată.
Pandemia anului 2020 ne-a pus pe fiecare dintre noi față în față cu posibilitatea ultimului act din viața noastră – moartea. Fiecărui om îi este dat să se nască, o singură dată, și să moară, tot o singură dată. Iar apoi vine eternitatea, spre bine ori spre rău.

Privim la statisticile zilnice și mulți dintre noi probabil se întreabă când va veni rândul cetei lor? Când vor urma și ei drumul celor deja doborâți de COVID-19?
Marx și discipolii lui au devenit, dintr-o dată, irelevanți. La fel și Darwin și discipolii lui. La fel Nietzsche și discipolii lui. Iluminiștii și „fii iluminismului” au devenit și ei irelevanți. Ateii, și tomurile lor imense și multe în care ne atacau credința și negau existența lui Dumnezeu și a Divinității au devenit și ei irelevanți. Peste noapte.

La ce ne folosesc astăzi scrierile lui Marx, Darwin, Nietzsche, Focault, Erasums, Voltaire, Rousseau, Dawkins și alții ca ei, gânditori care, împreună cu discipolii lor au trasat, configurat și reconfigurat gândirea omului vreme de sute de ani? La nimic. La absolut nimic. Aceștia sunt titanii secularismului care peste noapte au devenit irelevanți, neputincioși și nefolositori ființei umane. De ce? Pentru că nu au priceput că omul nu trăiește numai cu pâine și au negat că omul „e un suflet viu”. Nici nu au pregătit ființele umane să priceapă că viața e „un abur”, cum învățăm din Scriptură, și că trece mai repede „ca suveica țesătorului”, cum spune Iov.

Oare mângâie Das Kapital a lui Marx, The Origin of the Species a lui Darwin sau The God Delusion a lui Dawkins sufletul omului în aceste zile de groază care s-au abătut peste omenire? Răspunsul e categoric negativ. Oare mângâie Psalmul 20, 23 ori 91 sufletul? Fără îndoială. Îi dă nădejde? Fără îndoială.

Secularismul și apostolii lui ne-au promis o viață fără suferință, fără să-și ajungă ținta. Creștinismul și Hristos ne-au atenționat că în viață vom avea parte de multă suferință, multe necazuri, dar că vom trece prin ele și vom ajunge teferi de partea cealaltă a pandemiei.

Acestea nu sunt vorbe goale. Covid-19 nu este primul cataclism cunoscut omenirii ori prin care Fiilor Luminii li s-a îngăduit să treacă. Noe a mai trăit 350 de ani după potop. I-a fost îngăduit lui și familiei lui să treacă prin cataclismul vremurilor lui, dar au supraviețuit. Hedoniștii și lacomii zilelor lor nu. Înțelegem, deci, că Hristos și creștinismul sunt relevanți și cataclismului zilelor noastre, așa cum au fost totdeauna. Ni s-a îngăduit și nouă să trecem prin pandemia COVID-19, dar și să-l supraviețuim. Asemenea lui Noe, și să avem prilejul să ducem mai departe bogăția și tezaurul spiritual al familiei lui: credința și neprihănirea.

Peter Costea,
avocat și președintele Alianței Familiilor din România