Astazi, 21 iulie 2014, Biserica Crestina dupa Evanghelie din Romania – Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie, prin presedinte Virgil Achihai, a trimis un comunicat privind statutul domnului Adrian Mutu.
Citeste comunicatul despre Adrian Mutu AICI.
Catre Libertatea .ro
Stimate domnule Daniel Conţescu şi Paul Tecuceanu
Referitor la articolul din 17 iulie 2014, intitulat „Mutu s-a pocăit”, vă transmit următoarele:
– în conformitate cu Statutul Bisericii Creştine după Evanghelie din România art. 17, al. 1, „calitatea de membru al unei biserici locale se primeşte în mod individual şi voluntar, în urma pocăinţei, credinţei şi a botezului nou testamental, acceptând mărturisirea de credinţă şi prezentul statut„. Având în vedere condiţiile sus menţionate, domnul Adrian Mutu nu este în prezent membru al Bisericii Creştine după Evanghelie din România în acelaş timp, domnul Mutu sau oricine altcineva, faimos sau necunoscut, bogat sau sărac, având o culoare a pielii sau alta, dacă indeplineşte aceste condiţii, poate deveni membru al Bisericii, şi aceasta în mod public şi nu în secret.
În articolul dvs. menţionaţi că domnul Mutu a devenit în secret adeptul sectei creştinilor după evanghelie şi că a intrat în contact cu canoanele cultului, în Republica Dominicană, locul de naştere al soţiei.
Faţă de aceste afirmaţii doresc să precizez următoarele:
– Biserica Creştină după Evanghelie din România, nu este sectă religioasă, (comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare, sau din Biserica oficială, în vederea practicării unui cult independent cu doctrină proprie – Dex Online), ci este unul din cele 18 culte recunoscute de Statul Român, conform Legii 489 / 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Până la acea dată s-a numit Cultul Creştin după Evanghelie în conformitate cu Decretul 1203/1950 şi a Legii Cultelor din 1948, iar ca Asociaţie Religioasă a funcţionat în baza Deciziei nr. 114.119/1933, emisă de Ministerul Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor.
Într-adevăr în restul lumii, Biserica Creştină după Evanghelie este cunoscută sub titulatura de „Adunări Frăţeşti” sau în limba engleză „Open Brethren” sau „Christian Brethren”. De aici porneşte, în opinia mea şi confuzia în legătură cu apartenenţa religioasă a domnului Adrian Mutu care recunoaşte că a fost influenţat de religia soţiei sale originară din Republica Dominicană.
În conformitate cu site-ul oficial al cultului „Church of the Brethren” www brethren.org, aceştia începând cu 1970 după uraganul David, au înfiinţat mai multe Adunări în această ţară. Convingerea mea este că s-a creat confuzie între denumirea de Adunările Frăţeşti corespunzătoare Creştinilor după Evanghelie din România şi Biserica Fraţilor (Church of the Brethren) care activează şi în Republica Dominicană, dar este un alt cult care işi are originea în Germania, începând cu anul 1708, sub conducerea lui Alexander Mack.
Totodată vreau să subliniez ca hanbalista Talida Tolnai nu este membră a Bisericii Creştine după, Evanghelie din România, însă Daniel Zafiris este.
Consider că este absolut necesar să corectaţi în mod public afirmaţia dvs. despre caracterul de sectă al Bisericii Creştine după Evanghelie, deoarece nu corespunde adevărului consfinţit prin lege, şi în acelaş timp, datorită faptului că noţiunea de sectă, a fost folosită şi încă este folosită, cu intenţie de defăimare, de majoritatea slujitorilor unei anumite Biserici, cu scopul de a face tot posibilul ca membrii ei să nu o părăsească pentru alte biserici din cadrul creştinismului.
În încheiere, doresc să subliniez faptul că doar prin credinţă şi pocăinţă, viaţa unui om se schimbă radical. Nimeni şi nimic nu poate face o astfel de schimbare. Iar aceasta aduce pace bucurie atât în sufletul omului cât în familie. in acelaş timp, o viaţă schimbată prin Evanghelie are puterea de a schimba alte vieţi, alte familii şi întreaga societate.
Personal cred că, doar de acum înainte şi dacă va rămânea consecvent în ceea ce a mărturisit, domnul Mutu poate fi privit cu admiraţie de o generaţie de tineri care doresc să-şi găsească modele de viaţă vrednice de urmat, nu să-şi ruineze sănătatea şi să-şi scurteze printr-un stil de viată păcătos.