Fratele Iosif a luptat alături de tatăl meu și cei din generația lui pentru libertate religioasă și pentru trezirea care a fost atunci. Eu eram prea mic ca să lupt, dar nu prea mic ca să simt represaliile.

Pentru că am fost un fel de copil al familiei Țon am luat de două ori nota șapte la purtare în anii de Seminar… Sunt mult mai îngăduitor cu cei care au fost slabi sub comunism. Cred că este influența familiei Wurmbrand asupra mea. …și sunt mult mai categoric cu greșelile de acum ale fratelui Iosif. Este normal să fiu așa pentru că este în joc Evanghelia și soarta a mii de naivi care se pot rătăci (,,sminti“, cum spune prietenul meu, preotul ortodox Cornel Avramescu). Mișcarea la care a aderat cu deliberată energie fratele Iosif este una din rătăcirile vremurilor din urmă. Sub masca supersfințeniei se strecoară învățături nimicitoare. Noii ,,apostoli“ și ,,profeți“ ai mișcării din așa zisa a doua Reformă, își asumă dreptul de a lansa ,,revelație nouă“, nescrisă pe paginile Scripturii. Ei scriu astfel un al treilea Testament, sub inspirația unui duh care numai Duhul Sfânt nu e. Chiar dacă un înger din cer ar veni cu a altă Evanghelia, tot Anatema aș striga alături de apostolul Pavel. Cel mai dureros au reacționat frații pentecostali, pentru că fratele Iosif îi încurajează acum tocmai pe extremiștii pe care ei au încercat să-i reducă la tăcere, oamenii cu ,,revelații personale puse deasupra Scripturii“ și imposibil de încadrat într-o disciplină a Bisericii locale. Baptiști l-au ,,caterisit“ pe fratele Iosif și l-au îngropat în tacere. Din păcate și ei se vor vedea forțați să se confrunte cu elucubrațiile propovăduite astăzi de fratele Iosif, care dă târcoale și bisericilor lor, pentru că nu a renunțat să se autointituleze ,,baptist“. Deși am multe motive să-i fiu recunoscător fratelui Iosif, n-o voi face printr-o tăcere în care dânsul să se creadă acceptat și autorizat să vorbească în numele baptiștilor români din America. Sunt în situația unui fiu care își vede tatăl cuprins de febra unei boli incurabile și foarte molipsitoare. Nu pot să nu strig: ,,Stați departe de tatăl meu!“ oricât de nenaturală și nerecunoascătoare ar părea de la distanță atitudinea mea. Omul Iosif Țon îmi este azi la fel de drag ca și altădată. Învățătorul Iosif Țon a ajuns însă astăzi un pericol. Nu-i pot recomanda învățătura și nu-i pot primi părtășia. Deplâng că eu, un fost elev, trebuie să mă rog pentru trezirea și pocăința dânsului. 1 februarie 2014 – Daniel Brânzei