La inceputul Mileniului III ne aflam la confluenta nefericita a unei revolutii sexuale fara minte si a unei doctrine irationale a egalitatii. O consecinta nefasta a acestei intersectii este o confuzie sexuala fara precedent in lumea occidentala ori in istoria omenirii. O lume bizara obsedata de sexualitatea perversa si de transformarea perversiunii in norme de conduita pentru restul societatii. Ceea ce observam astazi pare a fi conturul viitorului umanitatii, un viitor lipsit de diferentiere intre sexe ori discernamint.

Imaginati-va o comunitate de oameni care, in numele egalitatii intre oameni, abroga binaritatea sexuala, adica diferentele intre barbati si femei. Barbatii iau estrogen sa arate mai putin a barbati si femeile testosteron pentru a arata mai putin ca femei si mai mult ca barbatii. Femeile isi taie sanii prin proceduri chirurgicale pentru a nu mai arata ca femeile din trecut, adica „traditionale”. Vocea barbatilor se feminizeaza iar acea a femeilor devine mai masculina. Undeva, pe la mijloc, apare noul prototip uman: nici barbat, nici femeie. Aspectul biologic devine irelevant in definirea sexului fiintei umane, identitatea sexuala fiind data de ceea ce crede omul in mintea lui, nu de natura lui biologica. In alte cuvinte, mintea, nu biologia, creaza realitatea sexuala.

O lume bizara

Imaginati-va, pe linga asta, ca in aceasta lume bizara inca se mai nasc copii, dar ca ceea ce deja vedem in unele parti ale lumii devine norma universala. Daca copiilor inca li se va emite un certificat de nastere, foarte probabil ca nu va mai fi numit asa, ci „certificat de creare” ori „certificat de procreare” asemenea unei masini. Pe certificatul de nastere nu se va mai identifica sexul biologic dobindit la nastere de catre noul nascut. Rubica „sexul copilului” ramine goala, pentru a fi umpluta cind copilul devine adult, la 18 ori 21 de ani, sa zicem, cind el/ea decide ce sex isi alege, asa dupa cum ii va duce mintea in acel moment din viata: masculin, feminin, ceva intre cele doua sexe, ori altceva. Pe noul certificat de nastere nu va mai exista rubrica pentru parinti ci pentru „partile care au creat copilul”. Termenii traditionali si multimilenari de „tata” ori „mama” vor dispare. In loc de o rubrica pentru doi parinti rubrica va ramine goala pentru a ingramadi acolo toate persoanele care au „contribuit” la aducerea in lume a unei noi fiinte umane: 2 persoane, 3 persoane, ori mai multe. O persoana pentru ca a donat materialul genetic, alta pentru ca l-a cumparat, o femeie pentru ca a purtat sarcina (a se citi – si-a imprumutat uterul), iar o alta femeie pentru ca adoptat copilul. In loc de „parinti” rubrica va face referinta la „partile contractante”, adice la persoanele implicate in creearea noii fiinte umane. Nu se va mai vorbi de „nasterea” copilului ci de „crearea” lui. In Marea Britanie Parlamentul deja a lansat o lege care permite „crearea” de copii cu trei „parinti” ori  trei „parti contractante”. Iar certificatul de „creare” ori „nastere” va mentiona probabil si modul in care copilul a vazut lumina lumii, prin nastere naturala dintr-un uter natural ori dintr-un uter artificial. Cuvintele „sot” ori „sotie” vor dispare si vor fi inlocuite, la fel, cu „partile contractante”.

Unele din aceste lucrurile deja se petrec sub ochii nostri. Doar anul trecut California a modificat mai intreaga legislatie pentru a elimina termenii de „parinti”, „mama” ori „tata”. In Canada tineri parinti, fideli discipoli ai revolutiei sexuale, nu mentioneaza sexul biologic al copilului in certificatul de nastere ci il lasa gol pina cind copilul va atinge majoratul si va decide pentru el insusi ce sex prefera. Iar daca se razgindeste, va avea drept la un nou certificat de nastere. Si toate lucrurile acestea bizare se fac pentru a acomoda tendintele radicale ideologice ale zilelor noastre: revolutia sexuala si doctrina radicala a egalitatii. Intrebam: o astfel de comunitate de oameni nu cumva ar fi echivalentul unei case de nebuni? Fara indoiala ca da.

City University of New York

Un exemplu recent e City University of New York („CUNY”). In ianuarie administratia Universitatii a adoptat un regulament administrativ care interzice folosirea urmatoarelor cuvinte ori termeni in Universitate: „domn”, „doamna”, „el”, „ea”, „doamnelor si domnilor” si oricare alta apelatie care identifica ori ar putea identifica sexul persoanei cu care se poarta conversatia ori a persoanei despre care se vorbeste. De exemplu, un profesor nu ar putea pune, intr-o conversatie cu studentii, urmatoarea intrebare unui student ori studente „ce parere ai despre opinia ei„, deoarece cuvintul „ei” denota faptul ca persoana despre care se vorbeste apartine sexului feminin. O astfel de formulare ar putea jigni deoarece presupune ca persoana respectiva e „femeie” cu toata ca ea se considera un „el”, adica barbat. Dimpotriva, formula pe care profesorul va trebui sa o foloseasca este „ce parere ai despre opinia lui Maria”. La fel pentru baieti, intrebarea acceptabila este: „ce parere ai despre opinia lui Mihai”, nu a „lui”?

Sunteti nedumeriti? Intr-o stare de confuzie? Daca da, imaginati-va starea de confuzie a studentilor, profesorilor si administratiei unor astfel de universitati. Recent, New York Times scria despre confuzia sexuala de la University of Vermont. In 2009 universitatea a adoptat o politica de desemnare a identitatii sexuale a studentilor. Studentilor li se permite sa-si identifice identitatea sexuala in urmatoarele cinci (5) categorii: (1) „el” (he); (2) ea (she); (3) nici el nici ea (ze); (4) ele (adica identitati sexuale multiple); si (5) numele mic ori mare. La inceputul anului universitar 2014 1.891 de studenti au facut cereri pentru desemnarea identitatii sexuale preferate. Dintre ei, 14 au cerut sa li se spuna „ze”, 10 au optat pentru „ele”, 228 au cerut sa li se spuna pe nume, si restul au ales „el” ori „ea” fara, insa, ca asta sa indice ca de fapt aceste persoane se identifica conform sexului lor biologic.

Ideologia de gen e o problema. Reflecta o criza a identitatii personale si o gandire nihilista. Din nefericire este o ideologie in expansiune. Se extinde. Iar faptul ca e ridicata la rang de politica oficiala universitara ingrijoreaza. Denota ca sexualitatea nu e inata. Indica ostilitatea ideologiei sexuale contemporane impotriva naturii umane. Ignora antropologia umana si experienta universala a umanitatii. Societatea umana, de la inceputul ei, a fost cladita pe realitatea evident binara a fiintelor umane si complementaritatea genului masculin cu cel feminin. Doctrina radicala a egalitatii submineaza si ea relatiile umane. In una din scrierile lui, Aristotel observa ca „oamenii se lupta sa devina egali, si odata ajunsi egali se lupta sa devina inegali”. Traim zile in care oamenii lupta sa fie „egali”. In numele egalitatii surpa diferentele intre fiintele umane. Ultima frontiera a „inegalitatii” este existenta, inca, in gandirea omului si in realitatea institutionala a civilizatiei contemporane a celor doua sexe – masculin si feminin. Sociologii numesc acest aspect al antropologiei umane binaritate. Egalitatea radicala cere surparea gandirii binare si a civilizatiei cladite pe ea.

Destructivismul universitatilor occidentale

Promovarea ideologiei de gen este unul din multiplele aspecte ale destructivismului universitatilor occidentale. Recent, filosoful american William Deresiewicz, fost profesor de engleza la Universitatea Yale, a publicat o carte in care lamenteaza si critica situatia tragica a universitatilor de elita din Statele Unite. Ele nu mai sunt capabile sa dea societatii fiinte umane care sa poata sta pe propriile picioare, ci absolventi care critica tot ce intilnesc in cale, trecutul si prezentul, fara insa a fi capabili sa-si creeze propria realitate ori identitate. Absolventii nu sunt capabili sa traiasca in realitatea zilelor noastre. Universitatile, zice Deresiewicz, au devenit o cochilie in care studentii clocesc ani la rind, fara un sens al propriei impliniri ori a unui viitor. Dupa ani de indoctrinare, caci invatatura lipseste, absolventii sufera de aversiune fata de toate si toti. Aversiune fata de risc. Aversiune fata de traditie. Aversiune fata de institutiile sociale curente. Aversiune fata de religie. Aversiune fata de crestinism. Aversiune fata de parinti. Aversiune fata de institutile religioase. Aversiune fata de capitalism. Aversiune fata de cei care muncesc din greu si au. Aversiune fata de cunostintele practice. Adica, intr-un cuvint, sunt „anti, anti si anti…” In final, zice Deresiewicz, ei sufera de aversiune fata de adevar. Pentru studentii zilelor noastre intrebarea nu mai e „ce e adevarul” ci „ce e adevarul pentru mine„? Deresiewicz numeste studentii zilelor noastre „oi” care merg intr-o singura directie, la gramada.

Ce are asta de a face cu interdictia vocabularului politicos, inclusiv al formulei „doamnelor si domnilor”? Ea reflecta aversiunea fata de mostenirea antropologica  si biologica a speciei umane. O aversiune mai aroganta, radicala si agresiva ca aceasta probabil ca nu se poate.

Ideologia de gen si Slovenia

Un exemplu al acestei saptamini care dovedeste irationalitatea revolutiei sexuale si a doctrinei egalitatii seculare este Slovenia, unde cu citiva ani in urma cetatenii au organizat, cu succes, un referend pentru interzicerea casatoriilor si adoptiilor homosexuale. Saptamina asta, insa, Comisia pentru Munca, Familie si Afaceri Sociale a Slovaciei, a readus in dezbatere revizuirea legilor pentru a defini casatoria in termeni neutri, exact ceea ce am discutat mai sus si ceea ce California deja a implementat. [Detalii aici: https://agendaeurope.wordpress.com/2015/02/18/slovenia-new-attempt-to-introduce-same-sex-marriage/]

AFR va recomanda: Privind abrogarea apelatiilor de gen la CUNY, va sugeram articolul Title Nein: CUNY Eliminates Sex-Specific Salutations, publicat saptamina trecuta in The Federalist: http://www.newyorker.com/magazine/2014/09/01/poison-ivy. Privind declinul educatiei universitare in universitatile de elita americane va sugarem articolul Poison Ivy, Are elite colleges bad for the soul? publicat tot saptamina trecuta in The New Yorker: http://www.newyorker.com/magazine/2014/09/01/poison-ivy. Va recomandam deasemenea un comentariu, publicat in 2000 in New York Times, cu doar 15 ani in urma, de filosoful american Tom Wolfe privind relatiile de atunci dintre cele doua sexe (ca doar doua existau atunci – inca!): https://www.nytimes.com/books/first/w/wolfe-hooking.html