Proiectul înființării unei universități creștine la Florești, aproape de Cluj, a stârnit reacții vehemente din partea ierarhului ortodox local.

Dacă în România prezentă sunt posibile astfel de imixtiuni ale religiosului în administrația locală, cum o fi fost în interbelic, când episcopii erau de drept membri ai Senatului României?

Nu pot să nu observ amara ironie a anilor de după cel de-Al Doilea Război Mondial: un guvern ateu a acordat mișcării penticostale din România recunoașterea pe care un regim liberal, în anii interbelici, a refuzat-o. A refuzat-o, desigur, în principal ca urmare a opoziției clericilor ortodocși de la Ministerul Cultelor.

Ideea că o universitate ar putea fi e o sursă de „prozelitism camuflat” poate fi zămislită numai de o minte foarte strâmtă pentru secolul XXI.

Înainte de revoluție și după, sute de studenți ortodocși români (masteranzi, doctoranzi) au mers la studii în străinătate, la facultăți de teologie non-ortodoxe, și nu au devenit, din acest motiv, prozeliți protestanți sau catolici.

De pildă, actualul patriarh a studiat doi ani de teologie la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg. Este Prea Fericitul Daniel mai protestant decât era înainte de a trece prin acest proces educațional?

În orice caz, a avea principial suspiciuni față de un proiect educațional și a cădea în retorica „prozelitismului camuflat” în timp ce faci referire la o instituție de învățământ superior mi se pare o dovadă de gravă inadecvare la realitate.

Sunt, în această scrisoare, multe chestiuni care pot fi comentate. Mă limitez la cele spuse mai sus, în ideea că voi avea timp să revin cândva. Poate chiar în engleză, ca să se știe și peste hotare cam ce năravuri au ierarhii români. Dacă o astfel de scrisoare venea din habotnica mea Moldovă (unde pelerinii fac moarte de om la moaștele Sf. Paraschiva), poate nu m-ar fi mirat. Dar vine din Ardeal, cu reputația lui de loc al întâlnirii confesiunilor și civilizațiilor. De aceea mirarea e cu atât mai mare. Și parcă, dacă scot din discuție câțiva prieteni ortodocși de mare calitate, îmi spulberă binișor iluziile cu privire la spațiul confesional ortodox autohton.

Nota bene! Această postare nu reprezintă poziția oficială a Cultului Creștin Penticostal sau a Institutului Teologic Penticostal. Ideile din această postare sunt strict personale. Ele nu sunt exprimate de „profesorul” Emanuel Conțac, ci de Emanuel Conțac, pur și simplu.

[Actualizare din 28 ian. 2014: Mi s-a semnalat recent un articol pe aceeași temă în Gazeta de Cluj. Vezi AICI.]

Autor: Dr. Emanuel Conţac, Sursa: vaisamar.wordpress.com