Bunicul copiilor Bodnariu, tatăl lui Ruth, a scris astăzi un articol care a fost publicat în ziarul local Firda, ca răspuns la alte articole și atacuri îndreptate împotriva familiei din partea administrației locale și media zonală. Mai jos este traducerea articolului.

Nu ne-am dorit să ieșim în media deoarece este foarte ușor ca lucrurile să fie înțelese greșit. Dar datorită articolului din 30 ianuarie apărut în Firda, scris de consilierul administrativ din Nausdal împreună cu conducerea ziarului Firda, considerăm că avem și noi dreptul de a veni cu explicații referitoare la mult discutatul caz de Protecției a Copilului din Nausdal. Considerăm că nu este corect ca domnul consilier administrativ, alți angajați ai primăriei sau oricine altcineva să ne hărțuiască sau să spune orice despre noi. Dar când știm că acest caz a fost un șoc pentru mulți și nu mai puțin pentru noi, cei din familie, atunci nu trebuie să vă mire că există reacții ca acestea.

Acest caz a adus pentru întreaga familie și nu numai, foarte multă suferință. Este de asemenea dureros când citim articole și comentarii despre caz in diferite publicații unde creșterea acestor copii este descrisă în mod negativ fără ca autorii să cunoască faptele reale. Noi, cei care locuim aici și am avut copiii în jurul nostru încă de când s-au născut, știm totuși cel mai bine condițiile și modul în care au crescut copiii. Bunica a avut grijă de multe ori de ei. Când veneau de la școală și părinții nu erau acasă, copiii stăteau cu noi. În perioada când casa unde locuiesc acum a fost renovată, întreaga familie a locuit cu noi o jumătate de an și am putut așadar să observăm în totalitate modul de creștere și educație al copiilor.

Vă putem asigura că niciodată nu am fost martori la violență împotriva copiilor și abia dacă am auzit o voce mai ridicată împotriva lor. Nici copiii nu ne-au spus vreodată că părinții lor s-ar purta urât cu ei. Pentru noi, care ne iubim nepoții foarte mult, ar fi fost de neconceput să nu intervenim dacă copiii nu erau bine. Suntem și noi persoane responsabile.

Am primit enorm de multe telefoane în această perioadă. Oamenii sunt extrem de supărați când aud ce metode de lucru folosește protecția copilului din localitate. O doamnă din Oslo care a aflat despre caz din media m-a sunat și m-a întrebat dacă într-adevăr protecția copilului a luat copiii doar pe baza a ceea ce au spus ei. Cum este posibil așa ceva, a exclamat doamna. Apoi ne-a spus că și ea lucrează la Protecția Copilului în Oslo iar aceasta este o metodă de care nu a auzit până acum. Asta în timp ce consilierul administrativ al localității ne spune că ”Protecția Copilului din Nausdal a făcut o treabă bună”.

Un membru al familie din cealaltă parte a țării care are un băiat de 8 ani a venit într-o zi de la școală și a spus că profesorul l-a strâns de gât în fața clasei. Mama s-a îndoit de acest lucru dar băiatul a tot repetat povestea. În cele din urmă mama a contactat profesorul care s-a și supărat foarte tare. Și s-a clarificat apoi că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. La fel ca acesta, au fost cazuri când copiii au venit acasă sau de prin alte locuri și au povestit lucruri care nu erau conforme cu realitatea. Toți cei care au copii știu că aceștia pot exagera și scoate lucrurile din context. Copiii pot fi influențați de jocuri și filme și pot spune lucruri care să se potrivească cu întrebările pe care le primesc.

Percepem apoi din articol că redactorul ține partea Protecției Copilului. Acesta a ținut să menționeze în mod special partea cu educația creștina susținând că este ”pură ficțiune„ . Ei bine, atunci vă vom arăta ce anume a spus directorul școlii în convorbirea telefonică avută cu Protecția Copilului pe 13 Octombrie, conform documentelor cazului: ” Școală susține că aceasta este o familie extrem de creștină, mai ales bunica care este foarte creștină și cu convingeri puternice, o gândirea axată pe păcat și pedeapsă de la Dumnezeu. Toate mătușile și unchii împărtășesc aceste puncte de vedere. Rectorul crede că acest lucru inhibă/afectează copiii.” Este aceasta ficțiune? Ne întrebăm și noi de ce a fost introdusă această frază în mesajul școlii. Aceasta nu se poate percepe decât că directorul consideră creștinismul ca fiind periculos pentru copii.

În interogatoriul poliției, bunicul copiilor a fost întrebat dacă știe sau dacă copiii au fost presați în vreun fel (îndoctrinare în ce privește credința creștină). Când bunicul a încercat să ocolească răspunsul i s-a spus să nu spună altceva decât ce are legătură cu cazul. Iată că educația creștină are legătură cu cazul. Deci este asta ficțiune?

Este important să semnalăm aici că presa străină a înțeles ce s-a întâmplat în acest caz in Nausdal în timp ce presa norvegiana nu sau mai bine zis nu a vrut să înțeleagă. Aici încă mulți cred că ”mica și drăguța Norvegie” nu face nici un fel de persecuție creștină – dar sunt multe moduri de a face persecuție.

Redactorul ziarului Firda a mai afirmat că oamenii trebuie să înțeleagă că ”barnevernet încearcă să facă ceea ce este cel mai bine pentru copii”. Da, dar cum se simt copiii? Ei bine, acești copii spun ca plâng mult și că le este dor de părinți. Și au repetat asta de mai multe ori. Vor acasă. Fata cea mare, care a împlinit 10 ani în ianuarie, a spus pe 14 ianuarie la telefon, cu bunicul de față (primul contact din 16 noiembrie) că este extrem de supărată pe cei care nu o lasă să-și întâlnească părinții.

Avem aici un copil captiv și fără apărare ținut departe de casă împotriva voinței lui. Nu găsim cuvinte să exprimăm ceea ce simțim. Și asta numește consilierul administrativ ”protecția copilului din Nausdal a făcut o treabă buna”. Dați-ne voie să întrebăm: Ce poate avea un om în el încât să facă asemenea lucruri copiilor altora?
Barnevernet are o metodă de lucru care aduce la marginea nebuniei atât copiii cât și adulții. Această metodă nu poate avea alt scop decât despărțirea copiilor de părinții lor. Îmi este greu să spun acest lucru dar după modul în care protecția copilului din Nausdal a acționat în cazul nostru nu înțelegem altceva decât că nici o familie nu se poate simți în siguranță în localitate și în special familiile de străini.

Trebuie să ne scuzi, domnule consilier administrativ, dar avem un sfat bun pentru tine. A venit timpul să iei în calcul plecarea. Și ia și barnevernet cu tine.

Localitatea și noi cei de aici nu putem fi faimoși la nivel mondial cu un Nausdal care, datorită unui serviciu de protecție al copilului fără milă, ține niște copii captivi și pe care nu îi lasă să vină acasă; într-o casă bună cu niște părinți buni.

Tatăl lui Ruth, bunicul copiilor Bodnariu.

Tradus de Emi ZĂRNESCU