„Astazi am vorbit cu fetele, mai intai cu Naomi, 10 minute.
Ce s-a mai bucurat, li s-a spus de aseara ca vor vorbi cu noi azi, si abia asteptau. Naomi vorbeste intr-una si ne-am bucurat sa vedem ca nu s-a schimbat. Dar din cand in cand se oprea si spunea: Asa mi-e de dor de voi! Ne spune cum la scoala au iesit afara sa vada o pisica. Naomi a alunecat pe gheata, a cazut si s-a lovit si nimeni nu a ridicat-o, chiar si doamna profesoara a trecut pe langa ea. Ma gandesc si acum, de ne spune noua asta?! Era vesela in glas, si chiar asa ne spune: „mi-e asa de dor de voi ca plang aproape in fiecare seara”. Ne spune ca dupa ce au fost la CasaCopiilor (cladirea unde au fost interogate) s-au dus inapoi la casa de plasament si ca vor ramane aici pana se vor face adulti. A crezut ca noi o sa murim.
Cand sa ne despartim ne spune din nou ca ii este dor de noi si apoi bufneste in hohot de plans si spune ca vrea acasa.
Cand Eliana vine la telefon este foarte timida. Incepe prin a ne spune ca ii e dor de noi. Imi vorbeste cateva cuvinte in romana si surprins fiind ma bucur si o laud in romana ca nu a uitat. Asistentele sociale care sunt de fata ma fac atent ca or sa opreasca convorbirea si imi arata cu degetul contractul pe care l-am semnat, am omis faptul ca nu avem voie sa conversam in romana. Ne spune ca o sa ii vada pe fratiori saptamana viitoare. I-a mai vazut o singura data pana acum. Fetele le-au facut cadouri. Eliana spune ca o sa ne vedem sigur foarte curand, si asta spera ea. Si daca asta nu se v-a intampla atunci o sa se unfurie rau pe cei care nu o lasa sa ne vada. Ea vrea sa ne intalneasca si asta este o hotarare in baza legilor Elianei. Timpul se scurge si asistentele sociale ne grabesc sa incheiem convorbirea. Eliana ne spune din nou ca ne iubeste.”
Marius si Ruth Bodnariu
14.01.2016